TEATRUL MIHAI EMINESCU cod: L.M.I. CS-II-m-A-11154 , amplasat în localitatea Oravița, Județul Caraș Severin se află în proprietatea Primăriei orașului Oravița. Importanța obiectului de patrimoniu și valoarea sa de unicat reiese în primul rând ca instituție culturală cu o continuitate însemnată, reprezentând primul teatrul de pe actualul teritoriu al României, ca document istoric de arhitectură specific pentru arhitectura secolului XVIII și XIX, cât și ca valoare artistică intrinsecă. Teatrul are o importanță majoră ca martor al tehnicilor constructive locale, specifice pentru secolul XVIII și XIX, fiind un exemplu concludent de arhitectură barocă din perioada Imperiului Habsburgic. Interiorul prezintă caracteristici de document pentru vechiul Burgtheater vienez (demolat între timp), dar doar parțial, având în vedere că restaurarea din 1893 a schimbat semnificativ decorația într-una specifică arhitecturii 1900. Această ultimă etapă reprezintă și ea o valoare mare de document.

Din punct de vedere artistic clădirea se remarcă printr-un contrast clar între interior și exterior. Fațada cu un aspect sobru și impunător este dublată de un interior mult mai delicat, caracterizat de o proporționare foarte atentă a elementelor componente, un echilibru formal al ansamblului și de o scară a spațiului surprinzător de mică, care determină un raport foarte intim între spectatori și actanți.

Se păstrează mobilierul istoric la sala teatrului, cel care va înlocui la 1872 lavițele existente. Acest mobilier este executat la ateliere din vechiul imperiu, din lemn curbat și tapetat cu pluș roșu închis. Mobilierul este datat la 1893, odată cu lucrările ample de renovare ale teatrului.

Din exterior clădirea pe parter și etaj pare o structură tripartită, dar acest efect ajută doar la definirea simetriei fațadei principale. De fapt planimetria este formată dintr-o travee mai lată cuprinzând sala de spectacole și foaierul și o travee laterală cuprinzând spații administrative, circulația verticală și utilitățile clădirii. Înspre versantul dealului din nordul clădirii se mai regăsește un corp adosat tot pe două niveluri, cuprinzând cabinele actorilor.

Fațada principală este cum spuneam simetrică, având un decroș în ax cu două registre orizontale despărțite de cornișe duble, prezentând la nivelul parterului o logie cu trei accese, acoperite cu arce în plin cintru și bosaje în cămpul peretelui, trei ferestre la nivelul etajului 1, bordate de ancadramente și un fronton triunghiular, de profil simplificat la nivelul acoperișului. Elementele de fațadă sunt specifice pentru barocul rural, profilul simplificat al decorațiilor și frontonul fiind elemente de natură neoclasică.

În contrast cu volumetria masivă a exteriorului și cu aspectul geometric și simplificat al fațadelor, interiorul sălii de spectacole este abundent decorat, atât structura de lemn , cât și cea metalică fiind acoperite cu componente artistice de tip paper-mache, compuse din motive florale și geometrice aurite, așezate pe un fundal neutru alb sau bej. Decorațiile prezintă motive combinate specifice baroc/rococo-ului (frunze de acant) și motive mai geometrice specifice mai degrabă pentru arhitectura anului 1900. De menționat că interiorul actual este refăcut după intervenția majoră care are loc la 1893, păstrându-se doar parțial decorațiile geometrice inițiale, caracterizate printr-o accentuare a elementelor structurale și mai mult dinamism. Configurația actuală accentuează decorația pe profil plat.

Proiectul a identificat multe probleme a căror cauză vine din calitatea lucrărilor de restaurare din ani 90, care o dată cu începerea lucrărilor de execuție, confirmă ipoteze lansate în etapele preliminare de elaborare a strategiei de intervenție, precum și din lipsa unei întrețineri corespunzătoare în ultimii 20 de ani. Teatrul nu a fost încălzit în ultimii zece anii, motiv pentru care întreg finisajul interior are urme avansate de degradare din lipsa unui climat favorabil. O particularitate o constituie amplasarea clădirii peste amplasamentul stației de amalgamare minieră, infrastructura acesteia fiind îngropată odată cu groapa rămasă prin dezafectarea instalațiilor aferente, prin rambleiere cu fragmente de minereu din care s-au extras metalele până la momentul construcției teatrului. Acesta Clădirea este amplasat la baza versantului de deal, în valea pârâului Oravița, care pe această zonă este regularizat și introdus pe un apeduct subteran care străbate zona de cealaltă parte a străzii Mihai Eminescu. Aceste aspecte de amplasament și context ne confirmă prezența apelor subterane care au stat la baza cauzelor degradărilor.
- Infiltrații la nivelul parterului pe toată suprafața construită;
- Identificarea subsolului de la cădirea inițială și identificarea unor atacuri biologice pe suprafețe mari ce afectează structura pardoselilor de la nivelul parterului;
- Degradări ale finisajelor de la pereți la parter;
- Degradări ale finisajelor de la fațadă datorită apelor freatice și de suprafață;
- Degradări ale învelitorilor și intervenții neconforme în consolidarea șarpantei ce a determinat instabilitate acesteia iar deformarea dus la infiltrații ce au produs degradări la planșeele de lemn;

Ca și strategie de intervenție s-a plecat de la un studiu complet asupra tipurilor de intervenție pe clădire până în acest moment, fiind consultate arhivele Primăriei Oravița și ale Institutului Național al Patrimoniului din București. Singura documentație tehnică ce a stat la baza acestui proiect este cea a lucrărilor din perioada 1993-1997, în care se fac referiri la intervențiile anterioare, dar din care lipsesc foarte multe informații privind calitatea lucrărilor executate. Scopul principal al acestui proiect este acela de a păstra substanța istorică în relație cu necesitățile contemporane de funcționare a unui teatru.

Anul/Anii de realizare a proiectului și execuției: 2016 – Prezent, cu estimarea finalizării lucrărilor în mai 2022;
Arhitectură: Arh. Bogdan Demetrescu, Arh. Cristina Milici, Arh. Andreea Simici, Arh. Sorina Rodocan, Ing. Răzvan Demetrescu
Colaboratori:
Arhitectură: Prof. Dr. Arh. Teodor Gheorghiu, Prof. dr. Arh. Liliana Roșiu, Arh. Vasile Oprișan,
Structură: SC PATH.S ROUT SRL - Ing. Cornel Farcaș, Prof. Dr. Ing. Sevastean Ianca ( expertiza); Ing. Dorin Vasiu ( studiu geotehnic);
Instalații HVAC: SC SELLM S.R.L. – Ing. Mihai Lute, Ing. Radu Popa;
Instalații electrice: SC ELECTRIC EYE SRL – Ing. Adrian Valea;
Peisagistică: Alex Ciobotă, Alina Floca;
Arheologie: Arhg. Alexandru Hegyi
Restaurare: Muzeul ASTRA Sibiu
Devize: Ing. Dan Filipescu
Executant: RESEARCH CONSORZIO STABILE S.C. A R.L.
Beneficiar: Primăria Orașului Oravița
Foto: Bogdan Demetrescu, Alexandrina Ciortuz
Adresa proiectului: Oravița, str. Mihai Eminescu nr. 18
Teatrul Mihai Eminescu din Oravița, Clădire monument istoric cod LMI CS-II-m-A-11154 are următorii indici de suprafaţă şi volum.
Regim de înălțime=Sp + Parter + Etaj
Steren = 1506 m2
Sc existent = 640 m2 (conf. CF, Sc = 653 m2 conform măsurători fază Proiect Tehnic)
Scd existent = 1359.63 m2
Su existent = 936.59 m2
Ssp verde existent = 549.43 m2
Salei şi platforme existent = 303.57 m2
Hmax = +15.06 m
Hcornișă = +7.60 m
+0.00 = cota în system stereo70: 262.29
P.O.T. existent = 42.49 % ( conform suprafață construită din CF)
C.U.T. existent = 0.83
Volum total teatru=4792 mc, din care (Vol. sală=1168 mc; Vol. scenă=1224 mc)